Fă-ți timp...

Pe drumul ce-ţi e viaţa,

grăbită către veci,

Fă-ţi timp şi stai o clipă,

şi vezi pe unde treci,

Fă-ţi timp să vezi frumosul

în tot ce-ţi este dat,

Ca să îţi ai motive

de gând mereu curat.

Oricum de ţi-ar fi gândul,

nu sta doar încordat,

Fă-ţi timp şi vezi pădurea,

şi cerul luminat,

Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic

din toate cîte-un pic,

Că viaţa oricum trece

şi când nu faci nimic.

În orice faptă-a vieţii,

vezi marele-i folos,

Fă-ţi timp să fii şi-al casei,

şi-n slujba lui Christos,

Fă-ţi timp întru cuvântul

lui Dumnezeu să fii,

Şi nu-ţi uita bătrânii,

nici grija de copii.

Cu chip de încercare

de-ţi pare-a fi un vis,

Fă-ţi timp de rugăciune

cu sufletul deschis,

Fă-ţi timp de înţelegeri

a ceea ce-i firesc,

A tot ce-nseamnă viaţa

şi rostul omenesc.

Ca să nu ai motive

o faptă s-o regreţi,

Fă-ţi timp s-asculţi la toate,

din toate să înveţi,

Fă-ţi timp şi-auzi ce spune

o floare, un copac,

Şi cei ce nu cuvântă

chiar de nu-ţi sunt pe plac.

În mersul tău prin viaţă,

de nu eşti trecător,

Fă-ţi timp şi-auzi cum cântă

al apelor izvor,

Fă-ţi timp să vezi durerea

şi lacrima căzând,

Să fii de milă gata,

oriunde şi oricând.

Priveşte-ntreaga lume,

dar n-o privi-n dispreţ,

Fă-ţi timp să dai şi vieţii,

şi morţii, tale, preţ,

Fă-ţi timp cât poţi, în viaţă,

altfel zadarnic plângi,

Comoara risipită

n-ai cum să o mai strîngi.