Clipa de veste

Priveşte-mă iubito,

sunt raza unei stele

Ce-n ochii tăi priveşte

când ţi-i înalţi spre ele,

Îţi sunt, când vrei, aproape,

mă şi confund cu tine,

Iar dacă e nevoie,

te-aduc, în vis, la mine.

Când îţi voi da de veste,

spunând că timpul moare

Să ştii că nu mi-e vorba

deloc întâmplătoare

Veni-va o schimbare

mai altfel decât toate

Ca tu să vezi că drumul

altceva-n faţă-ţi scoate...

Cuvintele puţine

în vers de le voi spune,

Să te grăbeşti cu firea

că viaţa-i o minune,

Iar dacă le voi scrie

în rânduri de scrisoare,

Croieşte-ţi haină nouă,

din lacrimă de soare.

Chiar dacă ştiu mai multe

acum trec mai departe,

Mai am încă putere

să scriu o altă carte,

Voi scrie despre viaţă,

cu bune și cu rele,

Şi cât nisip e-n zidul

măreţelor castele.

Când îţi voi da de veste

va fi ultima clipă,

Ca nu cumva, cu gândul,

să faci de timp risipă,

Târziu, spre miez de noapte,

vei şti trăi prin tine

Minunea-ntâmplătoare

cum, dat, ţi se cuvine.