m-am săturat de tot,
De viaţa ce obligăsă-mi tot asum o vină,
Să văd cum lumea vedeun alt şi-un alt complot,
Şi nicidecum dorinţade limpede lumină.
Nu-mi mai reneg dorinţa
de-a şti cum e în Cer,
Că pe Pământ tot moareîn fluturi crisalida,
Dar până să se-ntâmpleal tainei vechi mister,
M-am hotărât, iubito,plecăm în Atlantida.
M-am săturat de sfatul
celor ce nu ne ştiu,
Presimt că este vremeasă fii şi tu regină,
Vreau să trăieşti firesculcât nu e prea târziu,
Să-ţi regăseşti credinţăcă, totuși, eşti divină.
Luăm cu noi trecutul,
uitând de-acest prezent,
În care nu mai poatedeloc trăi omida,
Mi-asum să-mi spună viaţacă-i sunt un repetent,
Dar nu-mi schimb hotărârea,plecăm în Atlantida.
M-am săturat de falsul
atâtor dinastii
Extenuaţi ajuns-amde promiscuitate,
Trăiesc în dor de lumeace-o pun în poezii
Dar ea nicicum nu-mi estenici casă, nici cetate.
Eu am să-ţi fiu şi rege,
şi confident şi sfetnic,
Iubirea ta ne fi-vade-a pururea merida,
Uitând de prea grăbitacădere în vremelnic,
Trăi-vom mult şi bine,acolo-n Atlantida.
M-am săturat de vorbe
şi de abrevieri,
De tot ce se promite,lipsit de relevanţă,
De marea-naintaremereu spre nicăieri
Şi pierderea speranţeiprin marea ignoranţă.
Acum, printre ispite,
o ducem tot mai greu,
Îşi schimbă forma crucea,dispare şi absida,
Cât mai avem principiişi banul nu ni-i zeu,
Aici nu ne e locul,ci doar în Atlantida.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu