Zbatere și zarvă

E zarvă multă-n lumea

lipsită de speranţă,

Iar drumurile scurte

au orizontul mic,

Cuvintele-s stinghere

şi nu prea spun nimic

Tot căutând să pună

principii în balanţă.

Pierdut în mediocru,

consensul e banal,

Golit de adevăruri,

e prea neomenesc,

Şi-n locu-i, compromisul,

a devenit firesc,

Încorsetând voinţa

în gest comercial.

O fibro-mialgie,

de-a dreptul generală,

Dă certitudini false

nevolnicului gând,

Când omul se trezeşte

în visul lui plângând,

Tot căutând să afle

de ce-i e viaţa goală.

Azi suntem doar o umbră

ce nu-şi găsește locul

Mereu în căutare

de forme fără rost

Numind docilitatea

un mod de-a nu fi prost,

Şi-a nu fugi de bine,

şi-a nu goni norocul...

De n-ar fi deznădejdea,

s-ar mai găsi o cale

De-a pune adevărul

în cadrul de prim-plan,

Dar zbaterea e multă

şi-adeseori în van

Voindu-se tratată,

ca boală, prin spitale...