Rămânerea-n continuu

Prin înțelesuri de curând prezent,

Loredanei

Ai sǎ rǎmâi cu mine,

chiar de va fi sǎ pleci

Pe undeva prin lumea

ce ţi se pare mare,

În ţările mai calde,

sau, dimpotrivă, reci,

Sau cine ştie unde,

trecând mereu hotare.

Te voi găsi oriunde,

orice vei încerca,

Chiar de vei sta în umbră,

ascunsă prin pădure,

Chiar tu-mi vei da de veste,

în vis mă vei chema,

Ca nu cumva destinul,

ispitele, să-ţi fure.

Ai sǎ rǎmâi cu mine

chiar de va fi sǎ zbori,

Crezând că-ți ai oprelişti,

că viaţa e o cuşcă,

Credinţa mea în tine,

te va ochi şi-n nori,

Şi-ţi voi vedea venirea

ca glonţul tras din puşcă.

Te voi găsi chiar dacă

să te găsesc n-ai vrea,

Oriunde prin cotloane

te-ai ghemui hoţeşte,

Speranța-n împlinire

n-o vei putea uita,

Văzând că altă cale

nu ţi se potriveşte.

Ai să rămâi cu mine,

oricât te-ai tot gândi

La valurile mării

ca semne de furtună,

Că valurile vieţii

drum drept îţi vor clădi

Chiar dacă doar o clipă

o trecem împreună.

Şi te-aș zǎri oricâte

prenume ţi-ai schimba,

Oricâte mǎşti ți-ai pune,

nu mi te pot ascunde,

Potop de-ar fi să fie,

voi da de urma ta,

C-aşa-i mereu, de viaţă,

să te ascunzi n-ai unde.

Că printre adevăruri,

mai vine câte-o faptă

Ce parcă ne seduce,

spunându-ne ca-i bine,

Dar sufletul nu tace,

spune şi el, în şoaptă

Că în povestea vieţii

vei fi mereu cu mine...